Diplome

Here are my diplomas. I put them here because some sites have size limitations for the files they let you upload, so, if anyone needs to see them, and therefor to bypass those limitations, i’ll just post a link to this page in my application letter.

 

Acestea sunt diplomele mele. Le-am pus aici pentru ca unele site-uri au limitari legate de dimensiunea maxima a fisierului ce poate fi atasat, deci, daca cineva trebuie sa le vada, si deci sa treaca de aceste limitari, voi pune pur si simplu in Scrisoarea de intentie un link la aceasta pagina.

Link la diplomele mele in romana

 

Link to my diplomas in english

 

Anunțuri

Pun astea aici ca sa-mi scurtez CV-ul. Pentru ca aceia care mi-l citesc si, eventual, vor sa citeasca articolele de mai jos, sa le ia de pe postul asta, si sa nu fiu obligat sa trec link-urile direct in CV.

 

http://inliniedreapta.net/reabilitare-prin-pensionare/
http://inliniedreapta.net/insemnare/cazul-adrian-severin-spune-adevarul-despre-stanga-romaneasca/
http://inliniedreapta.net/just-do-it-crin/
http://inliniedreapta.net/vrajitoarele-si-reorganizarea/
http://inliniedreapta.net/insemnare/biciclete-chinezesti-doar-la-psd-gasesti-pam-pam/
http://inliniedreapta.net/j-f-revel-urss-europa-de-est-comunism/
http://inliniedreapta.net/o-veste-buna-de-la-pdl/
http://inliniedreapta.net/o-natiune-de-repetenti-zguduie-europa/
http://inliniedreapta.net/insemnare/caraghio%C8%99ii-la-mo%C8%9Biune/
http://inliniedreapta.net/insemnare/despre-stangaci-si-despre-liberali/

Bloguri (I)

Poate că pare oarecum ciudat, dar prefer ca atunci cănd deschid un fir pe aceeaşi temă să numerotez postările cu I, II, … etc. Vor exista, acolo unde e cazul, şi nişte subcapitole, numerotate pentru mai mare claritate cu (a),(b),(c)….sau(i),(ii),(iii), etc.

Profit de faptul că am 10 minute libere ca să semnalez aici nişte bloguri pe care merită să intraţi.

În primul rând, bineînţeles, blogul firmei mele şi a prietenei mele; nu intraţi pe el încă, este încă în lucru, dar asta s-a numit teasing. 🙂

http://www.wix.com/liviu_99/MEGA-STRUCTURES

În al doilea rând, şi încep prin a-mi cere scuze pentru că trebuia să fac demult asta, blogul unor prieteni buni (eu aşa îi consider). Le-am spus-o la un moment dat şi lor, simpla lor existenţă şi interacţiunea lor cu mine e posibil să mă fi salvat de la ajungerea la starea de nebunie totală şi definitivă. Este un blog politic (aproape 100%) de orientare conservatoare. Treceţi des pe acolo, pentru că, puteţi să mă credeţi, aveţi ce citi (eu unul mărturisesc că, demult, nu mai rezist mai mult de 2-3 zile fără să dau o raită pe acolo). Iar faptul că dl Vladimir Tismăneanu e prieten bun al lor şi mai postează şi comentarii la ei din când în când, faptul că printre cei ale căror articole sunt preluate se găsesc Traian Ungureanu (T.R.U.), Cristian Câmpeanu (de la România Liberă), Dragoş Paul Aligică, Mircea Mihăieş, Andrei Pleşu, Alexandru Hâncu, Dan Turturică, Bleen şi multi alţii, ar trebui să vă facă să citiţi acest blog ca pe viitoarea publicaţie mainstream a României, pe acelaşi plan cu ziare ca Romănia liberă sau Evenimentul zilei (dar mai bună decât ele! 🙂 ).

Eu unul am scris câteva articole la ei, dar nu o mai fac din motive de timp şi de bani (ceea ce revine la acelaşi lucru, pentru că timpul e bani, pentru omul de afaceri ce mă aflu); asta nu ţmi ştirbeşte însă respectul şi preţuirea pentru ei ca oameni şi pentru ceea ce încearcă să facă în acest blog.

Ştiu, sunt vorbe mari, însă câţi înţeleg cu adevărat ce înseamnă dreapta şi ce înseamnă conservatorismul, în România asta a noastră încă pre-modernă? Câţi dintre cei care înţeleg, chiar îşi asumă riscurile, deloc mici, şi responsabilităţile, deloc puţine, pe care le implică răspândirea mai departe a acestor idei şi principii?

Nu e deloc uşor, oameni buni, eu unul încerc, pe căt mă ajută puterile, energia şi timpul, să fac acelaşi lucru pe acest blog, însă una e să o faci din postura unui blogger mărunt ca mine pe care nu îl citeşte aproape nimeni şi alta e să o faci de pe poziţia unui gănditor public (pentru că practic asta sunt toţi cei de acolo, chiar dacă semnează cu pseudonim).

De aceea îi preţuiesc şi îi respect, sunt măndru că am făcut parte din grupul lor, o perioadă, şi m-aş bucura dacă, semnalându-le existenţa aici, le-aş aduce noi cititori.

http://inliniedreapta.net/

Nu mai semnalez articole de pe blogul acesta acum pentru ca, repet, citindu-l zilnic, n-aş şti de unde să încep şi unde să termin. Dar o voi face în postările viitoare.

Mai apoi vreau să mai semnalez un grup de bloguri pe mai multe teme:

http://theophylepoliteia.wordpress.com/

ale domnului Theophyle (înţeleg că se numeşte Demeter….). Omul petrece o grămadă de timp scriind pe blogurile astea (spre deosebire de mine), şi probabil tocmai din cauza asta şi calitatea informaţiei e vizibilă….bloguri de genul acesta sunt dovada palpabilă că prezicerea formulată acum 2-3 ani de diverşi „futurologi de serviciu” cum că viitorul presei mainstream e online conţinea un mare sâmbure de adevăr.

Pentru că, zău, acuma, la cât de plină e presa mainstream actuală de minciuni şi de tâmpenii tabloidiste, nici nu mai merită să mai citeşti altceva decăt bloguri: măcar acolo ştii sigur că eşti mai ferit de minciună şi de dezinformare şi, în plus, nici nu găseşti, cum dai pagina, tona de ţâţe şi de chiloţi.

Aşa încât, oameni buni, fiţi cu ochii în 4, pentru că acestea vor fi unele din ziarele cele mai importante ale României anului 2020!!

aici nişte articole pe teme de pictură, impresionism, artă, foarte interesante

aici blogul lui Theophyle despre cărţile citite (de către el, bănui eu)

– aici un serial interesant scris de el, pe teme legislative – adică pe scurt de ce Constituţia noastră e varză şi de ce Băsescu ar trebui să o modifice – episoadele I,II,III,IV,V,VI,VII,VIII,IX,X,XI,XII,XIII,XIV – foarte interesant, şi realmente instructiv pentru cine vrea să vorbească cu adevărat în cunoştinţă de cauză despre asta

Deasemenea, un blog de înaltă ţinută, pe care l-am găsit cănd am vrut să-i scriu unei amice din San Francisco mai multe informaţii despre Barbu Fundoianu-Benjamin Fondane.

Barbu Fundoianu a fost un poet român-evreu insuficient citit şi apreciat, şi când era în viaţă şi acum, scrisul său avea o sensibilitate ieşită din comun, dragă inimii mele; o să mai postez cu siguranţă pe aici fragmente din opera lui. Însă, pentru moment, vă puteţi face o idee de aici:

http://fondane.net/

Citez şi eu, cu ocazia asta, un poem de pe acest blog:

Dincolo de mine cu ochii’nchişi spre mine,
care-i izvorul cel dintâi, care-i tărâmul de pe urmă?

La câmp, lucrarea s-a gătat, altceva stă să vină,
– unde ajunge-vom să potolim acest nesaţ?

De voi sorbi din apa un’ s’adapă
oile plăsmuite,
femeile ce spală
fluvii căzute în robie
îşi vor aduce-aminte, oare,
de cântecele muritoare?

Iată noaptea, o noapte nouă ce se-aprinde,
ne-am socotit de-un leat cu stele şi cu grâne,
floare de carne dăruită lăcomiei mâinilor
cu ochi de nestrăpuns…

Dacă mă’nfrupt ori beau
din lumea cea scârnavă
de cine mi-ar fi frică?
de mare, de nor ori de nisipuri?
Dacă setea mi-o beau
şi foamea mi-o înfulec,
sub care epitaf
voi adormi în ziua de pe urmă?

În ce zăpezi inima-mi va fi dalbă,
în ce vârtej voi arunca şovăitoarele-mi vârtejuri,
de care cer voi atârna
cu’nsângerate mâini ţinându-mă?

La ce bun să întrebi
şi să nu dai răspuns –
sleit să strigi mereu
căderea lumilor?

©

  • Imagine : Fondane văzut de Irina Banari | creion pe carton, 2011 |
  • Text original : Benjamin Fondane – Le poète et son ombre, III | extrait |
  • Traducere din limba franceză : Luiza Palanciuc şi Mihai Şora; din volumulBenjamin Fondane – Un temps | O vreme, ediţie bilingvă (în curs de apariţie).

Bună seara!!

Încep acest blog,  poate o să vi se pară bizar…..pentru a-mi păstra sănătatea mintală intactă.

Pornesc la treabă cu principiul că,  şi dacă nu îl va citi nimeni, tot merită să mai scriu câte ceva pe aici din când în când.

Pentru că gradul de minciună şi de mitocănie (pentru a nu zice de ticăloşie) din presa din Romănia a atins demult limita insuportabilului din punctul meu de vedere.

Pentru că, sub o formă sau alta, suntem cu toţii dependenţi de presă, chiar şi numai pentru a afla care va fi vremea mâine.

Pentru că mă doare stomacul să deschid ziarele, în fiecare seară, şi să mă apuce greaţa de ce citesc acolo.

Îmi voi permite (ne)respectuos să le mai trag din când în când câte o smetie, aici, diverşilor politicieni sau ziarişti care mă fac să mă sui pe pereţi de nervi.  Fiţi pe fază.